vin către tine
dinspre toate lumile
zidit în piramide de sticlă
și aruncate în mare

trupul tău va fremăta când
voi ieși ca o pasăre
ce se zbate să iasă din ou

de unde ne cunoaștem oare?

într-o viață trecută
ți-a rămas de la mine
pergamentul diafan
în care ai găsit drumul
către piatra funerară
și fresca zilelor nesfârșite
în care tînjeam după tine

între noi mai rămăsese
doar acel sarcofag de piatră
de unde se auzeau scîncetele unui prunc
lăsat într-un coș de nuiele împletite pe Nil

oare vii din trecut sau din viitor?

pentru că dacă sosești din viitor
înseamnă că din șuvițele tale lungi
a rămas doar acest șarpe frânt
ce mușcă din alte răsărituri
desenînd pe nisip
trupul tău