Ades mă-ntorc în gândurile mele,
mă joc de-a v-ați ascunselea cu ele,
apoi le sorb aspritele cuvinte
ce stau pitite-n unghere de minte.

Durerea lor străbate din străfunduri,
s-aștern amorf nenumărate gânduri,
aducând în inimă ce-a fost uitat,
ce-a plecat sau, de ce eu m-am depărtat.

Puhoaie-mi curg dorurile uitate,
cele visate, cele nevisate,
doar cântul neantului să mai poată,
să miște cât de cât a vieții roată.