Sunt curată, am luat o notă de zahăr pe limbă.
10 plite or să fiarbă sucul nostru 10 plite or să cearnă
cenușa fibrelor din noi
- te cred pe cuvânt, am luat a nu știu câta emoție între
măsele, am mărunțit-o, am strâns apa din ea până cerul
ei s-a îndoit tot de câte 2 ori tot de câte 4 ori tot de câte
8 până în pata neagră din unghia cu care scrutăm
dragostea.
În pâmânt încep de fapt unirile risipa smirghelul crud
al izvorului- cu picioarele reci, pline de bătături pline de
lână și amulete;
într-o altă ordine de idei, am să-ți spun tot ce știi încă de
vara trecută când începusem să conservăm deșertul din
noi- tu o floare de cactus eu o camilă albastră,
amândoi patinând către oazele reci din nord;

dar sunt curată, mi-am uscat urechea pe dinăuntru mi-am
îndopat micuțele călcâie până la fructul oprit.
Îmi reazăm crengile goale îmi răspund la certitudini: n-am
făcut să-mi altoiesc coroana, trunchiul mi-e un paradis de
sine-stătător;
țin tristețea în frunzele căzute la râtul lui, cum scurge aur
și înnoadă apa cum crește ciupercile și adăpostește puii de
corbi prin scorburi;
doar așa, că e așa o luntre stricată între noi, sub vâsla ei
notele se resping una câte una.