n-am știut că a te privi e fără ochi
doar lacrimă
cea care taie universul
în raze desculțe
ca un nebun deghizat trec
în secunda eternă
mă atingi fără aripi
doar vis
pe răni de himere

nu voi ști niciodată de ce irisul tău
e așezat în palmele mele
fără să mângâi cutele clipei
alunec în neguri mirate
un greiere îmi adorme iubirea
pe partea din lună înghițită de soare

esti atât de frumoasă
uneori te retragi în cristale
să înnozi farmecul clipei
în uimirea unei lebede peste ape
ca un miraj treci prin mine
vuiet albastru
mă topesc nu mai știu de sunt eu
sau sunt tu
rătăcit în oglinzi inegale

fără ochi ne privim
doar ecou împletit
din liniști regale