Fă , Doamne, ca aceea care-mi va fi soție
Umilă și supusă prietenă să-mi fie;
Să adormim alături ținându-ne de mâini;
Să poarte totdeauna ascunsă între sâni,
C-un lanț de-argint,legată, de gât o iconiță;
Să aibă carnea moale, luciosă ca o pernă
Pe care raze de-aur amurgul să o pună ;
Să aibă suflet simplu și fără de prihană,
Ca să-mi redea surâsul ce vindecă-orice rană;
Să aibă suflet tare spre-a mă veghea străină ,
Așa cum somnul florii-l veghează o albină;
Și când voi muri ochii să vină să-mi închidă,
Dar fără-a spune-o rugă cu suflet plin de-obidă,
Ci să-ngenunche lângă cearșaful ca de spumă
Cu-năbușirea-aceea-a durerii ce sugrumă.