|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ poezia se concepe noaptea pe un aÈ™ternut de lună
￭ azi e suficient
￭ disconnect
￭ ​clickbait pentru cei care nutresc gânduri ascunse în direcÈ›ia aforismului
￭ spumă de căpÈ™uni trecute
￭ între aceiaÈ™i pereÈ›i
￭ ​lasă că data viitoare tu o să fii È™i mai frumoasă, eu o să fiu mult mai pregătit
￭ Toamna care nu vine
￭ toamna care nu vine
￭ toamna care nu vine
￭ lecÈ›ia banilor È™ifonaÈ›i
￭ madam costea
￭ în visul meu
￭ Printre semne
￭ toamna care nu mai vine
￭ (cum) rescriu din minte nopÈ›ile mele fantastice cu Bulgakov
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
mohorâtul
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Vasile Mihalache [Rostogol ]
2008-06-27
| |
Iată ce știe un om singur-
știe că destinul a prins rădăcini,
vrea să-l despice cu o pană de lemn smulsă din aripa morii de vânt.
În el icnește o inimă neagră cu baroase și maiuri.
Știe să secere mohorul, să îl lege cu spice de grâu, să îl facă snopi, să îl urce în claie până i se subțiază degetele
și sângele luminează în iarbă ca o lumânare căzută.
Cu ciocul păsării de lemn smulge paiele, își face culcuș.
Se taie cu ciobul lunii pe față și plânge.
 |
|
|
|
