|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ neînsemnat, aproape invizibil, stinghereai într-un colÈ› al muzeului de vise pierdute
￭ Osana! Milostiv Fii-ne celor cu pohta în gât
￭ domnu’ pal
￭ am ÅŸi eu un if
￭ Baladă de plută pe margine de flux
￭ iarna de carne
￭ Singurătate
￭ nu pot respira
￭ ESTE POETICUL O CALE DE CUNOAÅžTERE ÅžI ACÅ¢IUNE? – COMENTARII LA HEIDEGGER
￭ supradoză de nimic
￭ Sonet (CCCLXI)
￭ noaptea dintre amintiri
￭ ​zolman locker privindu-se în sena 20 de zile mai târziu
￭ Scrisoare către Bob Dylan
￭ Cîntecul codului de bare îndrăgostit de codul qr
￭ M-am agăţat de o frânghie cu gât vânăt
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
mohorâtul
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Vasile Mihalache [Rostogol ]
2008-06-27
| |
Iată ce știe un om singur-
știe că destinul a prins rădăcini,
vrea să-l despice cu o pană de lemn smulsă din aripa morii de vânt.
În el icnește o inimă neagră cu baroase și maiuri.
Știe să secere mohorul, să îl lege cu spice de grâu, să îl facă snopi, să îl urce în claie până i se subțiază degetele
și sângele luminează în iarbă ca o lumânare căzută.
Cu ciocul păsării de lemn smulge paiele, își face culcuș.
Se taie cu ciobul lunii pe față și plânge.
 |
|
|
|
