|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Apoi reîncepe forfota obișnuită
￭ soare de sticlă
￭ sunt în corpul meu
￭ biserica trupului
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
mohorâtul
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Vasile Mihalache [Rostogol ]
2008-06-27
| |
Iată ce știe un om singur-
știe că destinul a prins rădăcini,
vrea să-l despice cu o pană de lemn smulsă din aripa morii de vânt.
În el icnește o inimă neagră cu baroase și maiuri.
Știe să secere mohorul, să îl lege cu spice de grâu, să îl facă snopi, să îl urce în claie până i se subțiază degetele
și sângele luminează în iarbă ca o lumânare căzută.
Cu ciocul păsării de lemn smulge paiele, își face culcuș.
Se taie cu ciobul lunii pe față și plânge.
 |
|
|
|
