|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Manualul fluxului intern 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-18 | [Acest text ar trebui citit în francais] | Înscris în bibliotecă de Guy Rancourt
J’ai poussé plus haut que l’homme et l’animal,
Et si je parle, - nul ne me parle, à moi. J’ai poussé trop solitaire et trop haut : J’attends : qu’est-ce donc encor que j’attends? Le siège des nuages est trop près de moi, - Ce que j’attends, c’est le premier éclair. Hiver 1882-1883 (Friedrich Nietzsche, Poèmes et fragments poétiques posthumes, (1882-1888)
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
Texte Recomandate
|
