nici nu știi dacă are legătură cu viziunile sau religia, mereu sunt câteva lucruri care se înfundă în gât, acolo e cazemata unde prind viață câteva spongii relaxate, îți înțeleg frustrarea și dansul de noapte din camera decorată, dar ce faci tu acolo se numește crimă

da, e groaznic, ai putea să explici cât mai simplu în timp ce-ți cântă iar tu ești gata, o balerină emoționată, și când tușești se răspândesc în obscur acele entități revolute, acele continente care se înfig în sărmana carne, plăcerea unor salturi penibile fără victime dar cu atâtea crime, lumea nu e făcută să treacă prin crime

acolo-s, ridicate deja, schelele, clădirile cu minuni ale lumii sau cu prăjituri și cola, școlile în care se ascund anotimpuri, piețe vesele cu tarabe moi, degeaba strigi că dumnezeu e mort, nu face parte din lucrurile care dau numele unei străzi, unui magazin, cimitirului de unde se ridică o coloană de praf peste flăcările oamenilor

între doi poli se stabilește o mișcare, poate e mai ușor să faci să dispară unul dintre ei înainte ca această mișcare să-ți ia locul, să se îmbrace cu hainele tale, să meargă în parc

iar marta nici n-ar bănui, n-ar simți că e chiar el, merge alături, lovește încet trotuarul cu talpa pantofilor, și, deși nu seamănă cu nimeni, ar fi ultimul lucru din lume la care te gândești acum, sunt încă în viață