poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-15 | |
Te cheamă femeia cu ochi albaștri extatici
să vii înspre nordul privirilor sale cu sănii și reni, în igluul întors ca un țest după coacerea pâinii în care își spală mâinile cu sufletul tău printre oase prielnice spaimei. Cum în copilărie umblai cu tălpile goale prin prundișul pâraielor, Aceeași răceală i se prelinge pe chip ca o brumă. Dar în sinea ta ești sudul păsărilor moarte pe care îl predică inima fără zbor poposind pe o legătură de stuf între dunele albe ale disperării. Ca și cum din șirul culegătorilor de aer cineva cade în genunchi și se rupe ca o banchiză- Să-i lași un răgaz să plutească, torentul pașilor enumerați să-și reverse asupra-i ființa aceea grăbită, jumătate cal, jumătate omidă cu coada de pește care tropăie în timp ce se târăște, calcă pe cuie și cioburi tăioase atunci când așteaptă, care își strigă melcii pe numele singur ca pe dulăi. Singurătatea ta este o boală care nu se lecuiește cu tinctură de foșnete: Să nu mai atingi lucruri când dintre buzele sparte se prelinge ca un filon setea iar apa limpede este biciuită de ploi! Trăiește printre ai tăi! Unde să te duci?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate