Expirare

Înaintăm în duh de rugăciune
Dinspre câmpii spre liniștea din dealuri...
Atârnă greu aceste idealuri -
Eliberarea de deșertăciune.

Înaintăm prin ploaie și uitare
Și fiecare duce-un mort în spate:
Pe sine însuși, spre eternitate,
Cum drumul duce-n spate o cărare.

Suntem aproape de imaculare...
Nici nu gândim, nici nu ne preocupă...
Suntem a cinei neatinsă cupă
De nici un vin, de nici o condamnare.

Virtutea este o intensă moarte
Față de tot și tot față de sine -
Urcăm spre dealul facerii de bine...
De Cer doar răsuflarea ne desparte.

Stau îngerii să ne închidă pleoapa;
Contracții sunt, încet se rupe apa.