În zadar spui că iubire poți să-mi dai,
Așa cum deunăzi te lăudai,
Sunt vorbe false, cum să te cred pe cuvânt?
Mă cauți în ceruri, eu sunt pe pământ.

Tocmai îmi oferi fericiri deșarte,
Spunând că-s iubiri fără de moarte,
Nu ți-e milă de-o inimă rănită,
Îmbrăcată într-o haină cernită?

Eu dau iubire fără de prihană
Cu-adânci rădăcini în cea pământeană,
Iubirea ta, morgană, s-a destrămat,
Falsul castel din nisip s-a dărâmat.

Mă-ntorc în mine și inima îmi ling
Vorbele tale adânci răni ating,
Mă scol șchiopătând și merg mai departe,
Poate de iubire voi avea parte.