poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-05 | | Sunetul născut din pântecele de bronz al unui clopot se tânguie fără rost, răscolind sufletul tăcerii refugiată la umbra răcoroasă a nucilor din livadă. Zarea primitoare, învăluită într-o mătăsoasă ceață își desface larg brațele și întreaga melancolie și tristețe a zilei, obosită de arșiță și insomnie se ghemuiește la pieptul ei. Un mânz rătăcit nechează la marginea pădurii și ecoul îi batjocorește glasul, multiplicându-l. Islazul strivit peste zi de sute de copite își întinde trupul învinețit sub mângâierea răcoroasă și catifelată a înserării, care se strecoară pe luncă asemeni unui copil timid cu poame ascuase sub cămașă. Pe vârful dealului, soarele agățat în mărăcini, sângerează stropind vazduhul cristalin cu stropi de foc și scânteieri de rubin. Fantoma nopții se arată vaporoasă și danseză în fața templului zeului Pan; curând va intra în postul de veghe de la ușa stăpânului chiar dacă este nemulțumită că nu a mai fost de mult timp răsplătită. Bătrânul și-a întins peste lespezile de piatră o blană de capră și trage mulțumit din pipă; contemplă goana nebună a timpului încălecat pe pegasul furat de la zei și se miră că acesta face cu viața lui atâta risipă. Ziua, ținând soarele ca pe un prunc în brațe se strecoară jenată și ostenită spre coliba de la marginea pământului unde-și va plânge tristețea că a fost fără milă izgonită.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate