poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-03 | |
amețeală mare. Pe scînduri cresc dealuri.
pe dealuri cresc țepoase căpițe de fîn și alte detalii. E behăit. e zvîrcolire de nori. Scame de lînă bătrînă, rămasă netoarsă, planează în jurul statuilor. Ard sfere lăptoase pe jos. tu ești deja îmbrăcată, cu degete speriate îți alegi cărarea pe creștet, între buze îți tot sugi agrafa și un gust de metal ți se așterne coclit peste umezeala sărutărilor de astă noapte. eu nu mai știu unde mi-i patul, patul meu rămuros, stil „mai am un singur dor”. dau de scîndura asta incredibil de lungă, incredibil de simplă, simplist-mlădioasă care dacă a fost smulsă din trunchiul unui copac, copacul acela trebuie să-și fi clătinat vîrful prin nori. de-a lungul scîndurii face tumbe omul ce-și duce viața pe scînduri, omul ce poartă lungi pleoape de mort, împiedicîndu-se-n ele. amețeală mare, măi fato! gustul agrafei ți se așterne rapid peste buze, la fel de rapid ca răceala pleoapei așternute pe fața rudei ce trece de față cu tine la morți. Pe dealuri ard haine, sub haine ard sori.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate