și idolul cuvântului își făcu apariția provizorie
("până unde se întinde adevărul"?)

era o după-amiază cu viziuni în
grădina plină de flori și de mituri
("primul venit a adus o scară pe care au urcat pe rând toți ceilalți")

chiar și acolo unde viața se schimbă năvalnic
ca în vreme de război
literatura se comportă precum cursul unui râu după secționarea lui
cu un baraj
("le spun : nu mai trăiți în istorie
renunțați la distanțarea de sine
coborâți înapoi pe pământ")

au vrut să coboare, dar scara dispăruse
adevărul se lăbărța la picioarele lor
fiecare picior cu câte cinci degete
fiecare deget cu câte o semilună neagră
("în realitate, disperarea este o moarte promoțională")

oricât ar fi vrut să coboare
ei rămâneau pentru totdeauna deasupra
citind tot ce nu puteau trăi
întocmai astfel fiind creaturile textului

după-amiaza cu viziuni este în plină derulare
la orice moment al zilei și din orice parte a textului citind
la fel cum un tunel înghite fâșii de lumină avansând către miez
care începe peste tot și sfârșește nicăieri
("le spun: nu mai fiți îndoiala din adevăr
vorbiți cu disperarea voastră despre idolul cuvintelor")

ei erau acolo și el era acolo
în vizuinile goale



http://angelafurtuna2008.over-blog.com/