poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-02 | |
Trăiam într-un materialism acerb.
Totul părea solid zidit, clarificat, Indestructibil, concret la pipăire. Sufletul, miracolul, nu încăpeau nicăieri. Nu exista o linie imaginară. Singurele linii valabile Erau „liniile ferate”, „Liniile de înaltă tensiune”. Încercai să-mi explici că iubirea E un inefabil, un mister, e altceva, Nu doar impulsul de perpetuare Revărsat în sângele nostru fierbinte! Noaptea în Cimitirul Nemurirea S-au văzut luminițe albastre Plutind printre cavouri, pe alei. „Ce-o fi dom’le cu ele, ce-o fi? Or fi sufletele încărcate ale morților?” Au prins niște țigănuși Furând lumânări și jerbe ofilite De pe cruci și morminte. Le vindeau a doua zi „de proaspete” La poarta Cimitirului Eroilor. „Ce suflete fraților, ce suflete? Suflete moarte?” Te-am visat într-o adormire scurtă Dintr-un somn de zi. Plutire pe un nor. Plângeai cu lacrimi roșii Ca niște cireșe de mai. Vocea îți era răgușită; oftai. M-am trezit speriat, am fugit la tine. Focul nu iertase nimic. Te-am căutat. Nu mai erai. Dan David, Los Angeles, 10-23-2005.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate