poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-02 | |
Când ai plecat se însera.
Umbra gri a zilei înmiresmată de parfumul liliacului ce se scutura, îți acoperea urma pașilor care s-au pierdut dincolo de poartă, iar nostalgia îmi învăluia tristețea de gânduri negre împovărată că nu știam dacă am să te mai pot vedea venind spre casa mea vreodată. Ai plecat luând cu tine sentimentul că nu poți ierta că te-am acoperit în lume de rușine și nu mai ai la ce spera. De ce nu-l înfășori ca pe frunza de tutun într-o foiță albă de țigară să-l arzi în timp ce aștepți confuză pe peron intrarea trenului în gară? Îmi pare rău că te-am dezamăgit; dacă ar fi posibil aș da vremea înapoi ca limbile ceasului pe perete adormit și aș lustrui cu sărutări dorul tău de lacrimi ruginit și aș sfărâma zidul de tristețe ce s-a înălțat între noi, dar nu știu dacă se mai poate fiindcă tu nu vrei să renunți la mândrie și ca un vis te adâncești în noapte golindu-mi de speranță inima devenită orgă într-o catedrală rece și pustie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate