Voievodul Eminescu

Din veșnicia florilor de tei,
Așterne-le, ca lacrimi pe obraz,
Argintul de poeme, peste miei -
Mihai cel Bun, cel Mare, cel Viteaz.

Și nu uita de mână să ne iei,
Acolo unde e Hristos stăpân.
Cu noi, pocalul Domnului să-l bei -
Mihai cel Bun, cel Mare, cel Bătrân.

În limba ta, care dezmiardă prunci,
Sub steaua Bethleemului ivit,
Înfașă-l pe Hristosul de atunci,
Mihai cel Bun, cel Mare, cel Cumplit.

Cu pâine și cu sare, ia prinos
Din sufletele noastre, de pământ.
Cuminecă-ne, Doamne, cu Hristos -
Mihai cel Mare, cel Viteaz, cel Sfânt!

30 mai 2008