În fața ta eu tac și par o statuie veche și cu ochii ciopliți prea adânc ,
Copila mea sublimă uitată-ntre femei !
Justifică-mi ultima ta țigară fumată
Și acea iubire cu trecut de faptă ilegală.
Te revendic zi de zi ca pe un suflet împins prea departe de secolul xx și ceva
Și te invit în sala mea de judecată fără bănci ,
Cu emoții multe și îmbrăcat de gală ,
Acum că visurile mele se numără altfel
Și oamenii se nasc mai sus cu un pas .
Am uitat să te mai strig pe nume ascultându-te ,
Ascultând cum devii prea tăcută, mai cuminte ,
Cu mersul obosit și apăsat și lin
Lăsând în spate urmele mele de viitor trăit .