Mi-am golit tolba cu amintiri
într-o gaură de șarpe
m-am așezat pe vine sub coroana unui gorun
am aprins focul din vreascuri uscate
și am pus la fiert în ceaun
visele mele murdărite de fapte;
ziua se furișa pe lângă mine
purtând pe brațe dorul meu
ce îmbătrânise de supărare
și cuprins de rușine
se tânguia oftând mereu.
Am vrut să întind mâna
să-i ofer ca unui prunc
spre alinare
un fruct dulce
dar răsărind peste umbre Luna
a trebuit
cu părere de rău să-l arunc;
dorul meu, dor ostenit
a plecat pe drumul frunzelor uscate
purtându-și singur crucea
pe care speranțele zilei
l-au răstignit
că le-a lăsat nemângâiate.