poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-21 | |
Tăcut plânge lumina-n cânt.
De pe culmile inimii, cu-aripi de gând Îmi fac avânt spre înalt. Sublim albastru-mi curge în vine, Tremură carnea-n versul ce țâșnește Ca sângele sub biciuiri de raze... Și ochii mi-au orbit de mult, mai știu că zbor spre cer doar prin arsura ce își taie drum în trup. Cu cât mă-nalț, cu-atât mă frâng, puterile-mi slăbesc, mă prăbușesc. În mine. Fiorul înserării îmi strânge-aripa protector În jurul geamătului înflorit. Îmi aflu inima zdrobită de-un cuvânt, din care-acuma un căuș de apă izvorând îmi spală chipul. Oh, limpezimi! Acuma știu. Îmi fac din nou aripi, dar nu le mai călesc în visu-mpătimit, ci în lumina picurată-n rugăciune le dau esență de lumină. Nu-mi mai vor arde, și lumina însăși le va atrage-n sânu-i ca pe ce-i al său...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate