poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-27 | |
Fiecare dintre noi este un neobosit călător
care își duce singur cufărul dăruit de soartă; îndemnați de dorință, călăuziți de dor, fără să avem rezervă de merinde și hartă, biciuiți de timpul – stăpân neiertător căutăm cu îndârjire prin arșiță și prin nămeți cheia iubirii ce descuie tuturor câte o poartă la adăpostul căreia putem să ne ferim de otrăvitele săgeți ce șuieră spre noi și despică aerul în zbor. Liniștea zidită de tăcere între pereți îl protejează doar pe omul visător punând somnului și tainelor peceți. Strigă lumina mistuită de întuneric în sufletele noastre, printre iluzii rătăcite, iar viermele și el carnivor vremelnic se ascunde speriat sub poduri, pietruite de buna și răbdătoarea speranță cu dorințe și idealuri nerostite, peste care trece ispita plină de cutezanță. Oare, am devenit orbi sau doar ne prefacem că nu vedem cum mulți dintre noi suntem deja robi și umblăm cu minciuna în tandem? Ce căutăm printre ruine și morminte nu poate fi de loc înălțător; ne-a secat în sânge demnitatea și din cuvinte ne-am făurit un scut înșelător care, însă, nu ne poate apăra de noi înșine și ne reflectă mojicia și înfumurarea din spirite. Nu vom scăpa de judecată nici de rușine pentru că păcatele rămân în suflete întipărite.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate