Te-am criticat de-atâtea ori,
am șters din tine zeci de rânduri,
Dar tu nu ai dorit să mori
deși te-am prins in patru scânduri.

Mi-aș fi dorit sa pieri în noapte,
să uit că te-am avut cândva,
dar mă trezești mereu cu șoapte
ca să te pot din nou crea.

Puterea ta adesea mi se arată-n vise
și-n gând încerc zadarnic cuvintele-ți s-omor
și tot puterea ta in zeci de rânduri zise:
"Poeții mor odată cu versurile lor"...