poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-20 | |
M-am terzi într-un vis,
eram trist și plângeam; cred că lângă mine stătea conștiința mea care mă veghea ca un înger. Lacrimile mele erau petale de flori, le vedeam picurând în noroi și nu înțelegeam de ce în zori soarele apunea într-o mare sângerie pe care pluteau nenumărate coșciuge vopsite în mii de culori. Valuri amenințătoare de nori se rostogoleau peste câmpia aridă și pustie întinsă la picioarele sufletului meu. Mă speria gândul că această câmpie putea fi chiar viața mea neîmplinită în care doar iluzia desăvârșirii era vie și împodobea ca un diamant fals ceea ce se numește soartă. Eram impresionat și mă miram de numărul mare de coșciuge ce se înmulțeau în jurul soarelui căzut. -Acestea sunt speranțele tuturor muritorilor, mi-a șoptit un glas necunoscut. -Dumnezeule, nu se poate! am strigat, visul meu este un coșmar iar tu ne-ai părăsit și ne-ai alungat? -V-am poruncit să vă iubiți așa cum vă iubesc Eu, însă ați călcat dragostea în picioare și ați terfelit-o ca pe o cârpă, în noroi. Nu înteleg de ce aveți atâta ură pentru o gingașă floare ce am încercat, cu trudă, să o sădesc în voi? - Am greșit toți, Doamne, am greșit, te rog, iartă-ne și nu lăsa coșmarul să fie cel care trage cortina la sfârșit!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate