dimineața aceea somnolentă
în care toate se trezesc că te iubesc
în care lucrurile se precipită să existe
cu o zăpăceală foarte browniană
de parcă se tem al naibii
să le surprinzi în lumea goală

printre cele trebuind să poarte un nume
e și lumea și lumea
nu mai are timp de tine nici
tu de ea
așa că vă vedeți fiecare de
mărunțișurile lui cosmice

nu e nimeni de vină
poate doar graba asta neapărată și
mai degrabă comică de a exista

uite toți trecătorii fug de ploaie
în timp ce iarba stă
udă ca nesimțita

și crește și crește