Plăcere de a te juca cu timpul prieten
Pe care-l fardezi cu al veseliei ten,
Ce-și lasă secundele ușoare
Să te mângâie cu mâini de domnișoare,
Caută în satisfacție o filozofie ludică
Și în bucurie o estetică unică,
Ura față de plictiseală este un sentiment esențial,
Iubirea față de joc cade torențial
Într-un sine moleșit de apatie;
Din cameră, virusat cu lene, o privesc cu simpatie
Și comunic cu ființa ei prin telepatie,
Aș vrea să mi-o fac prietenă, dar știu că nu se poate,
Între noi se întind spații cu erate,
Ea face din letargii euri mutilate,
Eu îmi transfigurez lenea, prin studiu, în gânduri elevate.