Legat la ochi
de orgoliu și greșeli
am colindat orbește
prin efemera lume
în care haosul înflorește
iar nebuniile dau năvală
ca migratoarele turme
mânate de sufletele noastre
care nu mai cunosc teamă nici sfială;
mă însuflețeau iluziile
și măruntele împliniri
ce îmi încununau zilele
umbrite de poticniri.
Crezând că am ajuns pe culme
mă bucuram ca prostul
răsfățat de închipuiri,
însă în sufletul meu
se adâncea prăpastia
necunoașterii de sine-
copleșitoare negură
ucigătoare de destine.

O rază de speranță,
strecurându-se ușor
ca o mângiere
călăuzită de dor,
a pătruns în inima mea
cînd tu-mirifică stea
m-ai scos din întuneric
și mi-ai dat putere
îmbrățișându-mă
cu vraja ta.
De ești mag sau înger
nu-mi pasă
atât timp cât mă ridici spre cer
ca pe o pasăre măiastră.