Degeaba-ncerci să-i spilcuiești conturul,
Să-i pui podoabe-n sărbători la geamuri,
Ștergar la uși și în înalturi flamuri,
Că tot nu poți să întrevezi azurul.

Prea lungi saloane au la paturi hamuri,
Să nu ajungi să pipăi împrejurul.
Betegi tăcuți desfac pe glezne șnurul
Să fie apți să-i viziteze neamuri.

Dureri urlate sau scuipate-n pernă
Descriu în carnea zidului un chip
Prea des condus, cu steagurile-n bernă,

Pe drum iscat din clătinat nisip.
O spaimă-n trup s-a-ntipărit eternă.
Desprind călușul și-n eteruri țip.


3 decembrie 2007