Stau înghesuiți și-i plouă,
Zece oameni, să deschidă,
O striviră pe-o gravidă
Și la coadă mai sunt nouă.

Era unul mai necopt,
Ce-l trimise o mătușă.
Și-a lovit capul de ușă
Și-n coloană mai sunt opt.

Ei veniră de cu noapte,
Când de ziuă s-a crăpat,
Unul a fost speriat,
Și-n formație-s mai șapte.

Unul pe-altu-l blestemase,
Pe bombeu l-ar fi călcat,
Inima i s-a blocat,
Să deschidă-așteaptă șase.

S-a deschis, toți sunt pe brânci,
S-ajungă la farmacist,
S-au călcat și-i foarte trist,
Unu-i mort și mai sunt cinci.

Stau la rând, parcă-s la teatru,
Unul n-are bani destui,
Iar plămânii-i sunt în cui,
Cade mort, mai rămân patru.

Pe-unu-l doare dobitocul,
Dar rețata-i expirată,
Nu mai vine altă dată,
Mai așteaptă trei, norocul.

Unul face tărăboi,
A venit fără rețetă,
Farmacistul îl regretă,
Dar îl curăță și-s doi.

Altul face pe nebunul,
Nu e nici curat la cap,
Are și un handicap,
Un infarct, rîmâne unul.

Ãsta e ghinionistul,
Nu mai ia nimic, măi frate,
Leacurile-s terminate,
Și-a rămas doar farmacistul.

Mâna ce mă ține-i sacră,
Nu ma duc la farmacie,
O trimit doar pe soție,
Azi, o trimisei pe soacră.