poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-14 | |
Iubito, cad frunzele de tei
pe aleea pe car acum trec singur, visând; aș vrea să mai simt cum te așezi pe genunchii mei și să te aud iar, în hohote râzând. Iubito, îți șoptesc cu nostalgie în gând: îți mai aduci aminte cum ne plimbam prin parc, ținându-ne de mână, îmbujorați de emoție și fără cuvinte, fermecați de razele de lună? Mă întreb mereu de când ai plecat, oare, ți-a părut rău, măcar o clipă, că mai rănit? Eram un adolescent timid-este adevărat, dar ca pe tine, cu patimă, de atunci pe nimeni nu am mai iubit. Nu știam nici să sărut și uneori eram în gesturi stângaci, m-ai părăsit când în cale ți-a apărut acel bărbat în ale dragostei dibaci. Iubito, e toamnă și frunzele bătrânilor tei se scutură acum cu amintirile pe aleea pe care trec singur, visând; s-au înmulțit ca boabele pe ciorchine, anii mei, dar mai port încă icoana ta în suflet și în gând și noaptea când singurătatea mă apasă o rog să mă vegheze ca și cum ai fi de față căci nu am altă stea luminoasă să-mi fie alături până dimineață și nici speranță care să dureze cât durează o viață.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate