poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-13 | |
În poiana din pădure
stă în iarbă o domniță, Lângă ea un coș cu mure și-o zburdalnică oiță. În sublimii ochi s-ascunde tonul cerului senin Și, în irisuri rotunde, stele razele-și anin. Pe obraz sălășuiește lângă ochi o aluniță, Mica gură îi grăiește galeș către-acea oiță: - Spune bună mioriță, ce s-a întâmplat aseară? Ce-ai văzut pe-acea uliță, spune-mi dragă surioară? - Am văzut pe ulicioară plimbând calul de căpăstru, Prințul de odinioară cel cu voce de măiestru. - Spune tu, dulce oiță, ce zicea pe-acea uliță? - Spunea scumpa mea domniță, că e dulce a ta guriță. - Spune tu mioară dragă, vrea el oare să mă vadă? -Vrea, cum nu, te cheamă iară, el așa zicea-n șaradă. - Este foarte de mirare, el aici, nu vine oare? - Dar, te uită pe cărare, ce vezi tu acolo-n zare? - Văd ce, nu pot eu ca să cred, e taman prințul călare! Cânt pe buze, cu trup fraged, iar în păr, poart-o floare. Când ajunge-n poieniță, el opri lângă domniță. Brațu-ntinde spre fetiță și o saltă ca pe-o zeiță. Calul pleacă mai departe, vântul bate în cosiță Iar, în urmă, mai deoparte zburdă vesel cea oiță.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate