dacă te adun,nimic nu mai rămâne sub noi
aproape, împreună
sub nopți escaladând pe stele
cerul de inimi și fiere
secunda cu sunet metalic ne aruncă in orologii
tu,ca un cerc, te rostogolești
după mine ca dupa un cerc
tu, ca o turlă in care nu veghează nimeni
te prăbușești istoric peste mine
ca peste un timp netrecut
nimeni nu strigă zorii de zi
nimeni nu așteaptă să te ridici
lasă-ti trupul să mă însângereze
ca o înbrățișare căzută in patimă
ca pe o întindere cotropită de lacrimi
dacă te aduni, nimic nu mai rămâne
doar sus,despărțirea trupului de trup
a sângelui de sânge
se aud însingurații îngeri
cum apucă cerul de margini
înșeundu-l peste noi ca peste un cal
ca și cum am trăi
ne îndeamnă cu"hiii" să dăm din picioare
ca și cum am fugii
ne îndeamnă să dăm din mâini ca din aripi
ca și cum am plutii...