dacă te-ai născut pentru viață ci nu pentru moarte
miră-te și zâmbește,
miră-te de pasărea ce nu poate zâmbii
zâmbește că ști de freamătul ei inalt
prin care-și arată extazul
dacă te-ai născut pe o felie de pământ
pe care-ți definești iubirile de grai,de trai,de dumnezeu
să ști că nu-i întâmplător
or daca e ceva hazardant,înseamnă că ești binecuvântat:
nu tuturor le este dat să se descopere
și să iubească atât de intens
dacă vezi printr-un ochi ce doare
liniștile,dorurile și zilele de sărbătoare
nu te teme,această limpezime
te va proteja de tot ce este rău
îți va dezvalui sensul ierbi și al frunzei
importanța rădăcinii și trilurile dumnezeirii
dacă ochiul din tine se deschide ca o trapă
să ști că cineva din afara trebuie să-ti privească interiorul
și iarăși să nu te temi
deoarece acea pupilă roșie sângerând
care-ți privește cosmosul intern
este ochiul lui dumnezeu și se numește inima..
să ai incredere in această privire
e foarte caldă,sensibilă și nedureroasă
iar de faci casă bună cu ea
nu va fi nevoie să tragi perdelele
nici să traiești cu durerea scârbei și lașitații
nu vei avea de ascuns nimic,
nu vei fi inculpat nici prizonier
dupa toate astea lumea îti va aparea
ca fiind o reprezentare diferita
față de ceea ce credeai înainte
in crudul tau mugure intim și sfios
vei ințelege necesitatea jocului
a expansiunii și a simplificării
vei lăcrima mult mai rar
te vor năpadi ierburile prolifice
prin care vei alerga,vei iubi,te vei odihni
păzindu-te veșnic de ariditate
conștiința acestor fenomene de nu va cocheta
cu tine permanent
te vei fi născut pentru moarte
adica,chiar de vei privi,nu vei putea vedea
chiar de vei asculta,nu vei putea auzi
chiar de te vei împerechea,nu vei putea iubi
și nu vei ști niciodată că nu ești om
chiar de vei semăna a om
și nu vei ști decât de teamă
și nu vei face decât rău
dacă vei asculta puțin și de poezia poetului
vei ști că el nu a scris doar cuvinte
ci a plâns pentru ca ariditatea ta să ia sfârșit
dacă vei alerga să te îmbogățești
vei deveni necunoscător de viață
te vei înveli cu diferitele cruste nedemne
ascunzându-te de lumina vie
vei deveni o specie ce crede ca poate prin materie
însă nu vei ști că
materia este doar un ochi
prin care dumnezeu privește și judecă
astfel, e mai bine să te arăți așa cum ești
și să nu-ți fie teamă de simplitate
îți spun,doar cei slabi acumulează,nu iubesc, nu mângâie
prin noi El vede lumea în care S-a născut
odată cu zâmbetul,cuvântul și poezia
in rest totul e teamă...
mă mai întorc odata din drum:
nu uita să-ți îndrepți greșelile
și să te primenești pentru real
lasă-ti ochii inundați de TOT ce vibrează,
colorează,poartă
nu intra în competiții absurde
mulțumește-te cu ceea ce nu cotropește
bucură-te de înțelesul grăuntelui
germinează impreună cu el
fi hrană și leac pentru cei slabi.
mulțumesc acestor aripi,acestui pământ
simt pe limba gustul universului
nu am să caut luntrea navigării perfecte
între u potop și altul exist înotând
întorc ceasul invers,cartea invers
răstălmăcesc bolboroseala sensurilor dogmatice
adorm viața,
plictisit ajungi doar de moartea din tine
ce plesnește ca un puroi
cotropindu-te,gunoindu-te
deci fie vorba între noi
atitudinile sunt traseele
speranțele sunt marcajele
ghidează-te și nu uita să poposești în litere.