La început stăm cu toții pe sârmă în echilibru.
De o parte și de alta simetria
dinamitează conștiința
și noi vedem doar înainte.

20 de vrăbii la stânga.
20 de vrăbii la dreapta.

Viitorul este foarte subțire
și lipit perfect de vârfurile pantofilor

Mai sunt firește zmeii și fotbaliștii.
Primii aruncă buzduganul
iar cei din urmă lovesc cu putere mingea.
Zmeul ca și fotbalistul se îndreaptă
spre un viitor vizibil și înșelător
ce nu îi aparține.

Oricum pe stăzile Constanței plutește un cer nou și senin,
plin de stelele verzi ale farmaciilor.
Sunt toate la primul etaj al clădirilor
așa că noi sărim
și le atingem cu mâna.

Alții le lovesc cu pumnii.
Alții le distrug sau altfel
Se spânzură de ele.

Raiul este de la etajul unu încolo
Dacă ai răbdare să te uiți pe fereastră
Vei înțelege că privite de sus,
Stelele nu mai înseamnă nimic.

Sunt ca furnicile pentru care coborâm
De fiecare dată în stradă
Unde învățăm să le iubim chiar și pe ele
Așa cum ne iubim părinții.

Să ne intre bine în cap
Steaua de sus este
Steaua din mână
Ea nu se păstrează pentru mai târziu
Ea se stoarce proaspătă în gură.