poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-09 | |
Fiecare drum își are visul lui;
mergi pe el până când și visul ostenit se prăbușește alături de tine în țărâna timpului, fie că este sau nu împlinit. Frumoase, îndrăznețe, tulburătoare, visele dansează purtate de vântul sorții și alături de întunecatele coșmare îngenunchiază cu groază în fața morții. Se depun unele peste altele precum oasele, în morminte zidite cu sârguință de uitare; cine își mai amintește de idealurile și farsele rămase fără lumină și suflare? Lumea este plină de visători ce cutreieră pământul în căutare, nu de crai, crăiese, ori fabuloase comori, ci de suflete tandre și iubitoare. Dar câți muritori își găsesc fericirea și dorințele le sunt împlinite de soartă când suferința nemuritoare stăpânește toată zidirea și cu mare greutate deschide a raiului poartă? Întâi trebuie să-i plătești ei tribut lăsându-te alungat și călcat în picioare, luând de mai multe ori totul de la început, cerșind dragoste de la orice suflare. De reușești pe plac să-i faci, îți dăruiește aripi de înger pentru înălțare; abia atunci te poți ridica din agonia în care zaci și primești de la izbândă fericirea nemuritoare. Însă, câți dintre noi reușesc să treacă peste obstacolele presărate pe cale și câți dintre noi, osteniți, se prăbușesc la țărm, ca o pasăre migratoare?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate