poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-07 | |
Într-un târziu, coborând pe mal,
am rupt pecetea și am citit răvașul scris de tine cu sânge înveninat de fiară. În urma mea, melancolic și visător luntrașul cânta o baladă tristă la vioară. Eram atât de îngândurat și de răvășit încât nu vedeam că se făcuse seară și nici cum umbrele țăranilor, ce se întorceau tăcuți de la prășit, alunecau pe drumul ce se târa ca un șarpe ostenit pe lângă adormita gară. Mă chinuia un sentiment lipsit de înțeles iar sufletul rănit începuse să mă doară fiindcă tu mi-ai scris că altă cale ai ales, turnând între noi un paravan din ceară. Luntrașul îmi făcea semne timide în timp ce eu îngândurat priveam cununa munților ce peste zări se întinde și așteptam ca din tenebre să răsară luna. Nu mai aveam priorități în sentimente iar frustrările dansau pe inima mea; speranțele siluite de minciună, încă inocente, alergau după tine furioase prin toată lumea dorind să mă răzbune fără regrete și dorurile risipite printre străini să mi le adune asemeni unor surori iubitoare și discrete, dar lipsite de tact și înțelepciune. Un tren cu osândiți oprise pufăind în gară iar eu încă nu mă hotărâsem cu cine să plec. Luntrașul cânta liliecilor un marș la vioară pe peronul gol, sub lumina firavă a unui bec.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate