poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-06 | | Pe înserat albina ostenită de drumurile lungi făcute în cursul zilei între stup și grădina cu zambile s-a așezat pe spătarul unui scaun uzat. Sacii cu nectar pe care îi ținea în brațe păreau greutăți de cântar și pentru că erau atât de grei dorea să-și tragă sufletul puțin înainte de a-i duce în casa suratelor ei. O adiere ușoară de vânt, ca o mângâiere divină, îi răcorea trupul epuizat. -Bună, surioară! îi zise un țânțar îmbuibat cu sânge și bronzat ce se lăsă leneș să cadă lângă albina care moțăia sprijinită pe coadă. -Surioară, zici?! îi răspunse aceasta mirată. Nu avem nici aceeași mamă și nici același tată. -Dar uită-te la tine, se înfoiă viteazul, semeni cu mine. Avem aceleași aripi și aceeași trompă. -Nu mai spune, tu parcă ești umflat la pompă, tinere june, pe când eu mă spetesc muncind de dimineața până seara și uite, abia a venit vara. -Ești harnică surioară, dar cu ce te alegi din toată truda? Pentru cine alergi și culegi? Þânțarul nu-și mai auzi ’’ruda’’ pentru că o palmă căzu peste el din vazduh și-l făcu terci lipsit de duh.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate