Ochii tăi
ferestre deschise pentru inima mea.
Sufletul tău
templu nezidit
strălucind ca o rază de stea.
Vorba ta
amăgire și izvor de speranță
mă tulbură cu dezmierdări
și-mi dă aripi de cutezanță.

Mi-am așezat capul
ostenit de gânduri
în poala ta…
Vrajă și mireasmă dulce
din teiul înflorit picura
peste pleoapa mea îngreunată
de visare
mângâindu-mi liniștea.

Simțeam
cum trupul tău
ca lujerul de floare
înfiorat
sub haine fremăta
de a iubirii magică chemare;
simțeam
cum dorințele noastre
se înlănțuiau
și creșteau în așteptare.

Devenisem
flăcări mistuitoare,
dar niciunul dintre noi
încă nu avea curajul
de a transforma dorința
în izvor de încântare.

Vrajă și mireasmă dulce
din teiul înflorit picura
peste noi și așteptarea
care cu dorințe nemărturisite
ne tot chinuia.



ăÃÃ