Asemeni lui Pillat



Tu, Doamne-n care omul ce sunt, încerc să cred,
Cu timpul și cu vârsta, o taină am aflat:
În loc să mă apropii de Tine, ca un ied,
Cu fiecare clipă, m-asemăn lui Pillat –

Tot mai bătrân și fără puterea de-altădat',
În jur văd doar fanatici ce cred, sau nu, în Tine,
Și Lumea mi se pare un Babilon ciudat,
Ce-i blestemat să n-aibă rușine și nici bine –

În loc de blânda pace, văd luptă doar, etern -
În timp ce bietu-mi suflet tânjește la odihnă,
E-o luptă-n Paradisu-Þi și luptă și-n Infern -
Îmi ceri să am credință - eu doar visez la tihnă –

Și-aș fi, de-acum, pesemne, asemeni lui Pillat,
Cu mâinile curate, și suflet de păcate,
De nu Te-aș ține-n minte, pe gânduri legănat,
Să ni le ierți pe toate, să ni le uiți pe toate –


Așa mă spăl de Tine, pe mâini, și nu cum ești,
Ci cum mi te închipui, de toate Iertătorul,
Și dacă veșnicia-i doar ca să osândești,
Numai în mine, Doamne, lovește cu piciorul …



6 mai 2008