poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-02 | |
Tot ce puteam să fac, era sa scriu cu drag
Ferindu-mi ochii de apus te așteptam în prag. Cu tocul cel tocit, ca dintele-ți ciobit Scriindu-ți poezii - așa te-am cucerit. S-au stâns cu timpul multe, și se cerea un nume Sub care toate, tainic, cu drag să se adune. Și ai sugerat un nume: Poetica, ce artă! Și mi-am ascuns acolo iubirea-mi cea curată. Dar nu credeam blestemul ce i-a răpus pe toți, Ca singur Eminescu - un geniu-ntre netoți Torturat de singura-i amantă-n loialitate Ce poartă astfel de nume ca singurătate! Și-am așteptat mereu pe prag, în asfințit Trecut-au însă ani, tu nu ai mai venit... Papucii moi și gri, acum decolorați Te-au asteptat și ei, să vii să îi încalți Acum, sătul de așteptare, înrăit și acru La poarta Urii am fost, și-am spart din nou lăcatul Și am început să simt iar deznădejdea, frica, Și-nsângerat de amintiri, am ars Poetica.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate