Ființă tu – găsi-voi cândva cuvenitul
sunet de-argint, de foc, și ritul
unei rostiri egale
în veci arderii tale?

Al seminției mele cel din urmă sunt.
Pumn de lumină – tu, pumn de pământ. Tu rodie,
tu floare mie, cu puteri de zodie,
unde și când găsi-voi singurul cuvânt
în cercul nopții să te-ncânt?

Nepriceput pe lângă vetre
dar înțeles de zei și pietre,
cuvântul unde-i – ca un nimb
să te ridice peste timp –?

Cuvântul unde-i – care leagă
de nimicire pas și gând?
Mă-ncredințez acestui an, tu floare mie,
ca să sfârșesc arzând.