Azi m-am întors în satul meu
ca un străin,necunoscut
acasă doar aici voi fi mereu
aici de unde visul a-nceput

Pustiu e-acuma în ogradă
în loc de flori cresc buruieni
și gardul într-o parte stă să cadă
de-atâtea ploi,de-atâtea ierni

O ușă se aude scârțâind
când vântul prin ferestre bate
vechea icoană atârnând
e tot ce-a mai rămas pe un perete

În candelă un strop mai e nears
din ce a fost ulei sfințit
la care mamă,cu sfială,primul vers
din cartea mea tu ai citit

Și lacrimi ți s-au scurs pe-obraz
cuvintele rostind în șoaptă
cu mâna rezemată de pervaz
aștepți pe cineva la ușă să îți bată