poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-22 | |
Si cerul a muscat din noi
Asc cum te musc eu de umar Pana tipi si-mi spui ca sunt nebuna. ..si de-aia ma iubesti. Tu te ratacisei prin parul meu Si nu ai simtit Ca pana si cerul ne uraste Si nu ne vrea. Eu am simtit ca dintre atatia dusmani Cerul e cel mai tenace. Mereu spionand, Un ochi perfid de albastru Vanandu-ne imbratisarile Si sarutarile vinovate Pacatele dulci Lacrimile Dezertarile. Mi-au ramas dintii cerului infipti in spate. Imi dau fiori Ori de cate ori Ochiul lui Imi da de inteles Ca ratacirile tale Sunt dublate de gesturile altcuiva. M-a muscat cerul sa-mi spuna Ca nu sunt a ta Si pamantul are act de proprietate Pe numele meu. Universul ma tinea in ziua aceea in brate Tu te cuibarisei undeva intre obraz Si umarul drept Si-i sopteai unei gaze povesti Doar, doar o sa zboare Spre sanul meu. Dupa cer m-am obisnuit cu durerea. De parca in inima se cuibarise, un sarpe intelept. Nu ca intelepciunea l-ar fi facut mai putin rece sau mai putin sarpe. Ma musca el Ma musca cerul Ma musca iarba de talpi Asfaltul imi macina feroce gandurile Timpul isi numara anii In linii fine. Numai tu. Numai tu Nu mai… Oare ce vroiam sa spun? Ah, da… Tu nu mai erai. Sa te musc sau sa te sarut. In concurenta cu cerul Nu te-ai simtit niciodata Invingator. Si m-a muscat in ziua aceea cerul De tampla. Iar urma acelei zile mi-a ramas Ca o rana In gand si-n gestul, de a-mi cuprinde fruntea in palme Ori de cate ori cerul, Ma priveste insistent. Si tu m-ai muscat atunci de umar Ti-am tipat numele Si am fugit. Uitasem de muscatura aceea Desi urma dintilor tai, A fost tot ce mi-a amintit de tine Mult timp dupa aceea… A trecut mult de atunci. Atat de mult incat Nu-mi amintesc numele strigat Nici unde eram Nici de ce.. Imi amintesc doar ochiul albastru si vinovat al cerului gustul tau si senzatia durerii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate