Cred în speranța fără limite, în ceasul morții mele,
Cred în Dumnezeu, zeul nemuririi sacre,
Cred în marea infinită, a durerii produsă de extreme,
Cred în mine, drept o ființă umplută de carențe.

Cred că omul este un păduche fără scop,
Cred în pomul cel bătrân de pe dealul morții,
Cred în visul oneros, visat fără rost,
Cred în ziua obtenebrată a sorții.

Cred în nimicnicia lumii ,în falsa ei iubire,
Cred în iadul, pe al cărui fund stă omul,
Cred în regretele neexistente, în prostie,
Cred în clipa, care se crede miracol.

Acum o clipă am crezut ,dar clipa s-a dus sa moară . . .