Am să-ți sărut și am să-ți sânger sânul
Și un miel alb am să-ți jertfesc, de paște,
În carnea mea am să îți fac culcușul
În care tu, fecioară, mă vei naște.

Și focul vânăt am să-l țin în palmă
Ca pe o stea, să nu te rătăcești
Prin anotimpul roșu, ce te-ndeamnă
Să m-avortezi și să mă părăsești.

Eu am să desfrunzesc în tine, toamna,
Să suflec carnea de pe coapsa ta
Pentru-a dormi în noi, de-a valma,
Tu lasă-mă să plâng pe tâmpla ta!

Și hai să ne însingurăm în doi,
Cu două guri să sfâșiem sărutul...
Împuținați și subțiați de ploi,
Ca niște stropi să ne răsfire vântul!