Lacrima de mirt

In fiecare zi imi tot trimiti
Batrani schilozi, si furi flamanzi in cale,
Aceeasi puturosi si coate goale,
Ce-atata stiu: sa ceara la leviti -

Si-atata grija au: mereu, sa ceara –
O rugaciune de ar spune-n gand!
Dar nu da, doar primeste, cel flamand,
Si cere iar, si iar, si iar, si iara,

Spunandu-ti ca-i esti frate, ca se cade
De-aproape sa ai grija, insa el
Un bine nu trudeste pentru cel
Ce ii intinde-o mana cumsecade –

Toti cer, si cand sa dea, flamanzii-goi
Se tanguie ca plini sunt de nevoi!

Atunci mi-am spus ca binele-mi din lume
Am sa-l ingrop, ca banii, intr-un schit,
Sa n-aiba floarea lui in veac un nume,
Doar Tie, Doamne, rasarind din hume,

Sa-ti fie pat si lacrima de mirt!