Ai spune că din vechi doar vechiul iese
Și crește iarba pe zidiri bătrâne.
Dar liniștea-n mortarul dur rămâne
Și-n piatra pusă de vecii să-i pese.

Iar streșini ruginite prind să-ngâne
Acorduri grave și-un paing își țese
Cămașa lui cu-mpunsături alese
Menită-n cer să-nvăluie cadâne.

Și am văzut cum îngerul coboară
Din turla Casei Sfatului, domol.
Pe umăr se așează și-apoi zboară

Spre dale reci și, pe de-a-ntregul gol,
Solemn deșiră aripa-i ușoară,
Ca să se-așeze porumbeii-n stol.


31 octombrie 2007