te caut prin venele adânci largi
cât pentru curgerea unui fluviu izvorât din ochiul nopții
sunt îngropat în fața tastaturii
mă jelesc norii agățați deasupra gândurilor
prin locurile libațiilor cu vin un imens pustiu
dumnezeu s-a întrupat în tine
Ea ca în mitologia sumero-akkadiană
trei zile nu mai respir decât prin gura ta
urmează revenirea sticla clepsidrei
măsurarea nefirească a trecerii
încă o zi fără liniște
cresc în grădini suspendate frunze din nisip
pomi cu fructe fără coajă
albe ca trupul meu iarna
dacă ai gusta din mine nu m-ai uita
ți-ai face un loc în piept
m-ai adopta