Durere, fii cuminte și nu-ți ieși din fire,
Doreai să vină seara? Privește-o, a venit!
În vînătă-nnoptare orașul s-a-nvelit,
Dînd unora odihnă, și altora mîhnire ...

În vreme ce mulțimea de muritori mișei,
Sub bicele Plăcerii, călău fără-ndurare,
Culege remușcarea la josnica serbare,
Durerea mea, dă-mi mîna, noi să fugim de ei!

Hai să fugim! Privește cum anii morți se pleacă,
În straie-mbătrînite pe-al cerului pridvor!
Regretul cum se-nalță din ape zîmbitor!

Și soarele cum scade sub boltă să se culce...
Și ca un lung lințoliu din Orient cum pleacă...
Auzi, auzi tu scumpo cum vine noaptea dulce?