Deznodământ
Târziu, la răscruce de gânduri
Prin pulberi uitate,pleiade
Ascunse viclean , printre rânduri
Trec doruri in cete nomade...

Tresar și zâmbesc a-ntamplare
Alaiului ce-l știu nenuntit
Ispitele-i sună, a chemare
De ornic trădat, răzvrătit...

Þesut-am din vreme altiță
În fir de alean- așteptare
Sfielnice flori-lămâiță
Ce cheamă cunună-n altare

Am pus busuiocul sub pernă
Să-mprăștie miroznă de vis
Chemat-am în rugă eternă
Un dar ce în stele stă scris

Aprins-am lunară lampadă
Stă veghe pe scrin de argint
Luminii să facă arcadă
Din ritmuri de cântec aprins

Târziu, în răspântie de luturi
Ofrandă cer zeului timp
S-adun alăute în simțuri
Cuvintelor far' de- anotimp

Egidă

Mi-ascund pustietatea sub aripă de vers
Robind un gând în dorul de-a zbura
Visul rănit îl simt și-acum, neșters
Nesigură-s de clipa ce-ar urma


Și mă sfiesc ades să dau crezare
Unei lumini ce vine din pământ
Purtând tristețea ca pe-o cingătoare
Mai izvorăște-n lacrimă un cânt

Precum din ceruri se destrăma-o novă
ln dâre de arzândă mistuire
Îmi risipesc ființa într-o slovă
Și-adun cuvântul ca pe o mântuire